Cred că fiecare dintre noi și-a spus la un moment dat „am poftă să mănânc ceva dulce”. Problema nu constă în a mânca ceva dulce, ci în alegerea pe care o facem. Lucrurile se complică atunci când cel mic îți spune că vrea ceva bun aproape la fiecare masă. Cum educăm gustul copilului pentru dulce, astfel încât să-l ferim de problemele cauzate de zahăr.
Într-o industrie în care zahărul practic se găsește aproape în orice: pâine, covrigi sărați care de fapt sunt dulci, cereale pentru micul dejun etichetate ca fiind sănătoase, sucuri naturale ambalate, conserve, biscuiți dietetici, consumăm zahăr, dar nu știm cantitatea exactă.
Practic nu este de ajuns să știm că un consum exagerat de zahăr este una din principalele cauze ale obezitații, a tulburărilor metabolice, a bolilor cardiovasculare, mai important este ce schimbări facem.
Ca părinți, dorim să ne educăm copiii cum consideram noi că este mai bine, dar uităm de faptul că în educația celui mic pot interveni mulți factori de influență: bunicii, grădinița, colegii, reclamele.
Cum educăm gustul copilului pentru dulce
Gustul pentru dulce se poate educa încă din copilărie:
● Schimbarea începe întotdeauna cu noi. Este important ca, în primul rând, noi să evităm dulciurile. Motivația și perseverența se învață.
● Nu recompensăm copilul cu ceva dulce. Putem alege o plimbare în parc, un joc împreună.
● Aveți curajul să vă impuneți o serie de reguli celor care vin în vizită. În loc să aducă dulciuri pot opta pentru o carte de colorat sau de citit, fructe etc.
● Bunicii au tendința să-și răsfețe nepoții mai mult decât proprii copii. A impune niste reguli sunt obligatorii.
● Nu este suficient să găsești o grădiniță pentru copil. Alege grădinița informându-te despre meniul dat și cere niște schimbări – vei fi surprinsă, dar se poate.
● La cumpărături, implică-i și pe cei mici. Împreună, veți decide citind eticheta care dulce este mai potrivit.
Cum alegem un îndulcitor ?
Într-o piață ce abundă de reclame cât mai frumos împachetate, alegerea unui înlocuitor pentru zahăr, fie el chiar și un indulcitor natural, nu este atât de ușoară. Nu este o soluție să alegem dintre două rele răul cel mai mic.
Soluția ar fi moderația, educându-ne gustul pentru dulce. Printr-o alimentație echilibrată și variată, vom sesiza că pofta exagerată de dulce dispare. Ne putem răsfăța alegând un fruct, un pătrățel de ciocolată neagră, chiar și o prăjitură făcută în casă.
În alegerea unui îndulcitor natural, nu trebuie să ne orientăm în primul rând după indicele glicemic mic ci după compoziția sa, ținând cont de raportul conținut între glucoză și fructoză și modul de metabolizare a acestora. Un alt lucru de luat în seamă este metoda de prelucrare și poate în ultimul rând dacă produsul este certificat bio.
Îndulcitorii nu sunt o sursă echilibrată din care să ne luăm vitaminele și mineralele.
Câteva alternative pentru zahăr
Mierea de albine
Mierea de albine este un îndulcitor natural cu beneficii pentru sănătate, are un efect ușor laxativ, stimulează digestia, pofta de mâncare, fiind foarte energizantă. Prin conținutul său de 70-80% zaharuri (glucoză și fructoză), mierea furnizează organismului într-un timp foarte scurt o cantitate mare de energie.
Putem alege din mai multe variante de miere, fiecare cu caracteristicile și beneficiile sale pentru sănătate. De reținut este că mierea nu se încălzește la temperaturi mai mari de 40 grade Celsius, nu este indicată copiilor sub un an (doar cu acordul pediatrului), persoanelor alergice la polen și celor ce suferă de diabet.
Chiar dacă mierea are un indicele glicemic mai mic decât zahărul și calități terapeutice reale, nu trebuie să exagerăm.
Stevia
Stevia este un îndulcitor natural, fără calorii, se poate găsi sub formă de pulbere sau lichid. Stevia este o plantă verde, originală din America de Sud are un gust foarte intens de dulce, aproape amar. Dulceața este dată de doi compuși – Stevioside și Rebaudioside A, fiind considerată de 200 de ori mai dulce decăt zahărul.
Ceea ce trebuie să stim: dacă la origine planta este verde, pe piață găsim și variante sub forma unui praf alb și pudre prelucrate care nu sunt 100% naturale.
Siropul de arțar
Siropul de arțar este obținut din seva arborelui de arțar. În funcție de culoarea obtinută, de gust și de data de recoltare siropul de arțar se găsește clasificat în trei categorii: A, B, și C. Cel închis la culoare are o aromă mai pronunțată, fiind folosit la gătit.
Siropul de arțar are un indice glicemic de aproximativ 54, conține o cantitate mică de minerale (zinc și mangan) și antioxidanți.
Siropul de artar autentic este destul de piperat la preț, iar de multe ori beneficiile lui sunt exagerate.
Siropul de agave
Siropul de agave este obținut din planta agave. În urma procesului de fabricație, compușii sănătoși sunt distruși rezultând un lichid cu un conținut ridicat de zahăr.
Are un indice glicemic mic, este mai dulce decat zahărul, un conținut scăzut de glucoză 10% și fructoză în proporție ridicată 90%.
Raportul dezechilibrat între glucoză și fructoză îl fac să nu fie cea mai bună alegere. Fructoza rafinată nu crește glicemia sau insulina pe termen scurt, dar consumată în cantitate mare duce la rezistență la insulină.
Dintre toate tipurile de îndulcitori, aș dori să vi-l prezint pe acesta cu mențiunea, chiar dacă este o alegere mai bună să nu uităm tot zahăr este.
Zahărul din flori de cocos
Zahărul din flori de cocos este obținut din nectarul florilor de nucă de cocos. Procedeul constă în evaporarea nectarului la temperaturi scăzute, obținându-se un sirop dens după care este uscat și măcinat. Are un indice glicemic de 30, un conținut de fructoză de 40% și puține fibre. Se evidențiază printr-un gust ușor de caramel.
Indiferent de alegerea făcută totul se rezumă la cantitatea consumată.
Dacă nu te-ai hotărât cu ce să-ți îndulcești cafeaua, eu zic s-o savurezi neagră.